Patrimoniul (patrimonium) are un continut juridic si este de origine latina '' creatie a jurisconsultilor romani. Aceasta expresie juridica fundamentala a dreptului roman relativ la proprietate, a fost asociata la inceput succesiunii - una din problemele de drept privat destul de dezvoltata la popoarele din antichitate si indeosebi la romani - o asemenea cristalizare a notiunii de patrimoniu reflecta utilitatea practica in directa legatura tocmai cu asigurarea transmiterii proprietatii in concordanta cu interesele familiei romane. Deci notiunea de patrimoniu apare si se dezvolta simultan cu evolutia problemelor juridice ale proprietatii si transferului acesteia de la cuyus la succesorii de drept, institutie consacrata in dreptul civil. Paralel cu dezvoltarea raporturilor de proprietate in interiorul familiei, s-a manifestat o evolutie bine conturata in lumea afacerilor, a comertului la inceput si ulterior a activitatilor de prelucrare a materiilor prime si a industriei. Notiunea juridica a patrimoniului s-a identificat cu averea, capitalul si datoriile agentilor economici, la inceput organizat in atelierele mestesugaresti de fine de ev mediu ale manufacturilor, unde prelucrarea si transformarea obiectelor erau efectuate aproape exclusiv pe cale manuala.
展开▼
