ARCHITECTURE OF TURBIDITE SYSTEMS AS REVEALED BY THE EAST CARPATHIANS PALEOGENE SEQUENCES ('TARCAU FORMATION' - SIRIU, ROMANIA)

摘要

The goal of this paper is to describe and interpret deep-sea deposits within the East Carpathian thrust-fold belt (Tarcau Sandstone - Gresia de Tarcau - Tarcau Nappe Zone, the East Carpathians Flysch). It is an attempt to understand the sedimentary evolution of turbidite systems in terms of: bounding surfaces, depositional elements and their vertical stacking-pattern by describing and interpreting different fades types. Seven major facies types (F1-F7) have been identified and classified by using the following criteria: clasts grain size, physical sedimentary structures and sand/shale ratio. F1 represents the coarsest facies and F7 the finest one: F1: megabreccia (chaotic deposit) facies, F2: mudstone rafted clasts facies, F3: amalgamated, clast supported-graded conglomerates and sandstones, F4: massive graded conglomerate and coarse sandstones, F5: current rippled fine grained sandstones, F6: thin bedded sandstone-mudstone couplets, F7: aminated red & green mudstones. Based on their vertical associations we defined facies sequences building the depositional elements. Four depositional elements were recognized: channel complex, channel-lobe transition, lobe complex, and basin plain. The overall succession can be divided into two packages, each of them consisting of a finning and thinning upward turbidite sequence (system).%Lucrarea urmăreşte descrierea şi interpretarea turbiditelor de mare adâncă, identificate ca reprezentând Formaţiunea Gresiei de Tarcău din flişul Eocen al Carpaţilor Orientali. Interpretarea şi înţelegerea evoluţiei acesteia s-au făcut în termenii suprafeţelor de discontinuitate, ai elementelor depoziţionale şi ai modelelelor de dezvoltare verticală a unităţilor sedimentare prin descrierea şi interpretarea diferitelor tipuri de faciesuri. Metodele folosite au avut în vedere analiza secvenţială şi s-au bazat pe parametrii granulometrici, structurile sedimentare, biofaciesuri, diagnosticul petrografic, limitele şi grosimile unităţilor depoziţionale. Astfel, au fost puse în evidenţă şapte faciesuri majore: F1-megabrecii (facies haotic); F2-intraclaste argiloase (galeţi moi); F3-amalgamat, cu gresii şi orto-conglomerate gradate; F4-gresii grosiere şi conglomerate masive-gradate; F5-gresii fine cu laminaţii paralele şi ondulaţii de curent; F6-facies mixt, argile şi gresii fine; F7-argile roşii şi verzi, laminate. Prin intermediul asociaţiilor de faciesuri şi, respectiv, al secvenţelor de facies separate, au fost reconstituite corpuri de roci corespunzând complexelor de canal, de canal-lob, de lob şi, respectiv, câmpie abisală. La scara deschiderilor examinate în versantul stâng al văii Buzău, în dreptul barajului de la Siriu, pe aceste baze pot fi distinse două sisteme turbiditice de apă adâncă, cu tendinţe evidente pozitive, fînning-thinning upward.